Tatari «şi cei-lalți vrăjmaşi», a ajutà pe Rege în Prusia și contra Hanului, a cedà lui Casimir nisce Principă tătară, a plătì tribut anual, a restituì Marinkăi cele douě oraşe de despăgubire, rămâind ca drepturile ei asupra Hotinului şi «Czechowului» să fie discutate la prestarea omagiului, a înzestrà pe Anastasia, fiica lui Ilie. Cât pentru cele-lalte pretenţiuni presentate de solul regal Predbor Koniecpolski, castelan de Sandomir şi căpitan de Przemysl, «adecă despre castelul și oraşul Cetatea-Albă», şi nisce articole de comerţ, se amână ho tărîrea. (1)

Ast-fel, prin mórtea fiilor lui Ilie şi prin împăcarea lui Petru Aron cu Polonii se mântuie desmembrarea Moldovei în Principatul de Nord şi cel de Sud. Durata intermitentă a acestui din urmă Principat a fost însă destul de mare pentru ca, mult timp după acésta, în a doua jumătate a secolului, Chalkokondylas să scie încă despre «Bogdania négră, care-şi are scaunul în aşà disa Cetatea-Albă şi se mărginesce cu Dacii de lângă Istru, cu Lituanii şi Sarmații (Rutenii)». (2)

La 6 Septembre 1455, Ragusanii scriaŭ Regelui Ungariei că aŭ aflat de la fostul Principe de Achaia că Turciì aŭ gătit şi tot gătesc corăbii «la Marea Négră, pe cari în primăvară aŭ de gând a le trimete pe Dunăre contra Ungurilor». La 20 Novembre se scià la Ragusa că Hunyadi, trecênd «în părţile Munteniei», a stricat aceste planuri ale Turcilor, cari se găsiaŭ încă adunaţi «în locurile vecine». La 15 Aprilie 1456, Ragusaniť aflase de la bailul din Constantinopole că Turcii se gătesc să cuceréscă locurile de la Dunăre». (3) În tótă

(1) Hurmuzaki, II, p. 65-7, No. 52. V. și tractatul pentru siguranţa hotarelor încheiat de acelaşi cu castelanii de Sniatyn şi de Podolia: din el reese că Petru se temeà de un atac ungur, «basarabesc» și tătar (ibid., p. 675-7, No. 516).

(2) Ἡ μέλαινα Πογδανία, ἡ ἐν τῇ Λευκοπολίχνῃ καλουμένῃ τὰ βασίλεια ἔχουσα, ἀπὸ Δακῶν τῶν παρὰ τὸν Ἴστρον ἐπὶ Αιτουάνων καὶ Σαρμάτας διήκει (Chalkokondylas, p. 134).

(3) Thallóczy şi Gelcich, p. 583, 584, 585, 592.

Marea Négră domnià de doi ani de dile gróza Turcilor, cară îĬ cucerise cheile, puind mâna pe Constantinopole. În acelaşi an când se împăcà cu Polonii, Petru Aron plătià, el cel dintâiŭ între Domnii Moldovei, tribut Turcilor. Dar lucrul e prea important pentru cercetările nóstre, pentru a nu-l urmărì maĬ departe şi mai pe larg.

CAPITOLUL VI.

Chilia și Cetatea-Albă de la căderea Constantinopolei până la 1475.

Stăpânirea genovesă în Chilia şi Cetatea-Albă n'a remas nefolositóre pentru prosperitatea economică a coloniilor Genovei din Orient. Relațiunile legate cu Statele vecine: cu Principatele, cu Polonia, nu fură trunchiate de cucerirea românéscă. Ele urmară şi înainte să foloséscă harnicilor şi dibacilor negustori italieni. Un schimb vioiŭ de mărfuri se făcù până la căderea Caffei între Lemberg, Cetatea-Albă, Pera şi însăşi Caffa.

Pentru a da numai câte-và exemple de acéstă infiltrare genovesă în Orientul creştin de la nordul Mării Negre, — în 1446, avem la Pera un conflict comercial între Genovesi şi Polonă, și trei supușă ai Republiceĭ sunt arestați din acestă causă la Lemberg (1); în 1448 şi 1449, represalii contra Polonilor sunt amânate de guvernul Genoveĭ (2); în 1454 vedem Genovesi luând în arendă venituri polone (3); în 1461-2, găsim ca vameş la Lemberg pe Genovesul Cristofor de SanRomolo (4); în 1467 Bernabò Negroni erà proprietar al moşiei Pikułowice de lângă acelaşi oraş. (5) Și mai strînse de

(1) Iorga, Acte şi fragmente, III, p. 23, nota 1.

(2) Belgrano, în Atti della società ligure di st. patria, XIII, p. Iorga, l. c, p. 22-3.

(3) Akta Gr. i Z., IX, p. 76 și urm.

(4) Arch. für öst. Gesch., XLIII, p. 429.

(5) Ibid., p. 451, No. 370.

211-2;

cât cu Polonii, eraŭ relațiunile Genovesilor cu ţările nóstre, — mai ales, şi chiar aprópe numai, cu Moldova. Relațiunile acestea sunt multiple şi fórte interesante. Genovesi staŭ în Cetatea-Albă, în Sucéva; Română se aşéză la Caffa, în Pera. Oraşele genovese şi cele românesci din Marea Négră fac schimb. de mărfuri. Găsim plângeri la Genova contra Moldovenilor şi la Sucéva contra Genovesilor pentru interese de comert.

Aşà, încă în 1430, guvernul genoves numesce soldat străin al Caffei, orguxiu, pe «Iacobin Valachul» (Iacobinus Valachus). (1) La 3 Martie 1444, se acordă represalii lui Craveotto Giustiniani și fratelui sěŭ Angelo, cărora Ştefan Alexandrovici le luase sub un pretext óre-care 4.500 de galbenă «curenţă în acele locuri», fără a voì să-Ĭ restitue păgubaşului, deşi el stărui opt-spre-dece luni la Sucéva pentru acésta: între martori mai avem nume de Genovesi din Moldova, precum: Cristofor Goardia de San Romolo, Francisc de Bergamo, Ioan Rovello. (2) În 1449, găsim plângerea lui Dominic de Riva (Rippa), din Pera, prădat de un Polon, pe când duceà mătăsării la Sucéva şi Lemberg. În acelaşi an, un Polon din Lemberg, care duceà şi mărfuri române pentru a a le schimbà cu piper sau alte articole în Brusa, e arestat în puterea unui decret de represalii și i se vînd lucrurile. În schimb, după obiceiul timpului, Petru Manu, negustorul moldovén, care dăduse Polonului marfa sa pentru schimb, la Cetatea-Albă, capětă de la Bogdan-Vodă dreptul de a oprì altui Genoves 18 saci de bumbac, o sută de căciuli (capelli pilosi) și doi sacă de taftă. În 1452, la rîndul ei, Genova îşi satisfăcù cetăţénul prin acordare de represalií contra supuşilor moldoveni. Printre martorii aduşă de Genovesul păgubit, anume Petru de Gravaigo, întîlnim şi pe Hector Mansano, locuitor din Cetatea-Albă» (burgensis Moncastri). Paguba lui Gravaigo se ridicà, spune scrisórea Dogelui genoves către Podestatul din Pera, la aprópe 4.000 de «galbenă din Cetatea-Albă, adecă, de sigur, galbeni moldovenescĭ. (3)

(1) Genova, Archivio di Stato, Litterarum, II, 1427-31, fol. 353 V, No. 826. Reproducem documentul la Apendice.

(2) Iorga, Acte şi fragmente, III, p. 16 și urm. (3) Ibid., p. 27-31.

Certele acestea arată că relațiunile dintre Genovesi şi Moldoveni eraŭ dese: alt-fel, de ce s'ar mai fi acordat represalii contra celor din urmă? Genova căutà însă să înlăture ori-ce pretext de neînţelegere cu dinaştii din Orient: Statutul Caffei, din 1449, împedică pe supuşii Republicei de a face contracte sau de a vinde vre-unui Principe saŭ funcţionar din Hanat şi din Marea Négră, de a face împrumuturĭ saŭ de a împrumutà de la dînşii, de a ridicà întărituri pe Marea Négră sau de a ajutà ridicarea lor. (1)

Relațiuni bune trebuiaŭ, ce e dreptul, întreţinute neapărat cu Domniì cóstelor mării, căci în curînd aceeaşi primejdie îi unì cu Genova. La 1453, în diua de 29 Maiŭ, bětrâna cetate a Constantinopolei ispăşi păcatele ei seculare; ultimul Împěrat bizantin cădù luptându-se cu barbariĩ neînvinșă ca sórta şi Împărăţia lui Constantin-cel-Mare, lui Iustinian şi lui Heracliu se înmormîntă cu dînsul.

De mult încă, Turcii-Osmanlîí -- saŭ Anatoliță, în genere aveaŭ aprópe tótă cósta de sud a mării; de mult iarăşă cósta apusénă, odată bulgaro-grécă, erà a lor. Subaşı turci comandaŭ la Varna, la Mesembria și Anchial, la Samsun şi la Sinope; Imperiul de Trapezunt erà blocat de teritorii maritime osmane. Pentru a fi stăpâni pe Marea Négră, pentru a face dintr'însa o mare turcéscă, deschisă numai corăbiilor de negoţ şi răsboiŭ ale Sultanului, doi concurență trebuiaŭ sdrobiti, alungaţi saŭ respinşi în interiorul continentului: Genova şi Moldova. La 1475, dominaţiunea genovesă a dispărut; Moldova a resistat mai mult, până ce, în 1484, după mai multe atacuri, cu peripeții variate, dar al căror scop ultim e evident posesiunea Chiliei şi Cetăţii-Albe, scopul expedițiunilor turcesci fu atins; de atunci Osmanlîii lăsară mai în linişte Moldova, ale căreia chei despre sud se găsiaŭ în mânile lor.

Până la 1475, lupta a fost dusă decă în Marea Négră de Genovesi şi Moldoveni, fără alianţă limpede însă şi fără

(1) V. edițiunea Statutului dată de Vigna, în t. III din lucrarea sa citată. Şi în Mem. soc. din Odesa, V, p. 692 și urm.