floritóre încă din 1462, după mărturia lui Chalkokondylas. (1) Subordonată Cetăţii-Albe ca port, ea intreceà însă pe acésta în pescării, și până pe la mijlocul secolului al XVII-lea pescăriile acestea eraŭ vestite. (2)

La Cetatea-Albă țintià unul din cele douě drumuri mari comerciale cari legaŭ furnisórele de fabricate germane ale Orientului, Cracovia şi Lembergul, mai ales Lembergul, cu Marea Négră. Unul din aceste douě drumuri treceà prin Luck şi Vladimir şi ajungeà la Caffa, cu care, pe timpul Regelui Casimir, şi chiar cu mult timp înainte, legăturile eraŭ numeróse şi continue. Al doilea apucà prin Colomea şi Halicz, trecea prin Siret, Sucéva, Bîrlad şi atingeà marea la Cetatea-Albă. Unul erà drumul în «Tataria», cel-lalt drumul în Valachia». Chiar înainte de 1475, anul căderii Caffei, cel din urmă drum trebue să fi fost cel mai frecuentat de la Cetatea-Albă erà mai aprópe drumul spre Constantinopole şi Pera, unde se duceaŭ bucuros Polonii şi Moldovenii şi de unde negustori veniaŭ adese-ori în Moldova și Polonia. După căderea Caffei, rămasă oraş turcesc în ţéră tătăréscă, negustorii cari nu voiaŭ să aibă a face cu hrăpitorii vameșă ai Sultanului apucară numai prin Cetatea-Albă, chiar şi pentru comerciul cu ţările tătărescă. (3)

«

În tótă acéstă epocă de dominaţiune moldovenéscă orașul presentà o înfăţişare vióie și colorată. Cruciații din 1445 aflară aici representanță de ai tuturor popórelor cară stăpâniaŭ comerţul Levantului: alături de poporațiunea moldovénă, Greci, Armeni şi atâţia Genovesi, în cât nepotul comandantului floteĭ burgunde, Jean de Wavrin, care ne-a transmis povestirea

(1) P. 505.

(2) V. mai departe.

(3) Rasp, Beiträge zur Gesch. der Stadt Lemberg, în Arch. f. öst. Gesch., XLIII (cf. XXXIX, p. 29, 132 şi urm.); Akta Gr. i Z., III, V, VI, VII; Arch. f. öst. Gesch., XXXII, p. 44; XXXIII, p. 203 şi urm; Codex diplomaticus civitatis Cracoviensis, I (Cracovia 1879; în Mon. medii aevi hist. res gestas Polonor. illustrantia); Raczyński, Cod. dipl. Maioris Poloniae, p. 174, 354; Berndt Stegmann, Hanseatische Chronik, în Script. rer. prussic. V, p. 498; Acta Tom., I, p. 212; Columna lui Traian, I, No. 39, etc.

Biserica armenéscă din Cetatea-Albă, după Batiușcov, Basarabia şi Arbure, Basarabia.

isprăvilor făcute de cruciați pe Dunăre, afirmă ceea ce pare imposibil că oraşul aparțineà politicesce chiar Genovesilor. (1) Cât despre Armeni, cari păstrară şi în secolul al XVIII-lea în rîndul întâiŭ sarcina de mijlocitori de comerţ între Polonia și Principate, ei formaŭ o colonie numerósă, care se înmulți încă sub guvernul direct al Turcilor. (2) La 1693, s'a putut afirmà că în Sucéva Armenii eraŭ 3.000 faţă de 20.000 de Moldoveni: cu puțin timp înainte, misiunea liovénă (lembergesă) aveà în resortul ei Benderul, Cetatea-Albă şi Ismailul, «cari aveaŭ fie-care o biserică armenéscă și un preot..., tóte trei sub jurisdicțiunea Episcopului armenesc din Moldova». (3)

Amănunte asupra vămilor din Cetatea-Albă se întîmpină în privilegiile, identice, în acéstă privinţă ca și în multe altele, ale lui Petru Aron, din 1456, şi Ştefan-cel-Mare, din 1460. (4) În amîndouě se spune că Lembergesii cari vor trece spre Tataria» vor plătì vămă la Sucéva, Iaşi şi Lăpușna, iar la Cetatea-Albă o jumătate de rublă de argint; în cas când n'ar trece pe aici, vama s'ar plătì numai la Lăpușna, și nu la Tighina. Oile însă ce s'ar cumpĕrà la Bacău, Roman, Baia, Némţ şi altele, vor plăti numai la locul de cumpărare, ca şi porcii și pieile. «Căci vama tătăréscă ce erà la Cetatea-Albă le-am ertat-o Liovenilor, și am hotărît să nu plătéscă nici un bănuţ, chiar şi pentru 60.000, fie că pe acel timp fiul Impĕratului tătăresc va fi acolo saŭ ba.»

În ambele privilegii se fixéză drepturile ce se vor percepe de la negustorii din Lemberg, «cari ar vré să plece la Brăila saŭ la Chilia, pentru a cumpĕrà pesce ›.

(1) Wavrin, Anch. Croniques, ed. Hardy, V, p. 65; ed. Dupont, II, p. 95. (2) Cf. Urkunden zur Gesch. der Armenier in Lemberg hggb. v. dr. Ferd. Bischoff, în Arch. f. öst. Gesch., XXXII, p. 1 și urm.; Gorecki, în Papiu, III, p. 213; Akta Gr. i Z., VII, p. 134--6; IX, p. 116—7.

(3) Cf. Ungrisches Magazin, III, p. 104, nota; Col. l. Traian, I, No. 73. (4) Hurmuzaki, II, p. 680-3, No. 517 (cf. Akta, VII, p. 226-7, 228 -31 și Hurmuzaki, l. c., p. 672–3, No. 515: privilegiul vag, care citéză pe fraţii Ștefan şi Petru și deosebesce ast-fel pe Aron de cel-lalt Petru Alexandrovici); ibid., p. 68992 (cf. Arch. ist., II, p. 171 −6; Akta, l. c., p. 237—9).

Iorga, Chilia şi Cetatea-Albă.

13

Am spus că prosperitatea dispărù pe încetul de la 1538 înainte. În locul Chiliei și Cetăţii-Albe se ridicară Galaţiă și Brăila. Cea din urmă, oraş vechiu, citat în secolul al XIV-lea încă (1), trecù în stăpânirea Turcilor pe la mijlocul secolului al XVI-lea, fu stricată de Michaiŭ-Vitézul, care găsì o pradă de un milion într'însa (2), dar se ridică repede din ruinele sale, ca şi castelul cu şépte turnuri, care o dominà. (3) Bandini scrie despre dînsa în secolul al XVII-lea: <Acest oraş e portul tuturor mărfurilor, unde vin corăbii din Marea Négră. Aveà pe atunci 5.000 de case, 15.000 de locuitori şi un Episcop armenesc. (4)

Cât despre Galaţi, tîrg (oppidum sub Petru Rareş şi Ilie Rareş (5), îl întîmpinăm ca o localitate de mâna a doua în 1562 şi 1564. (6) În timpul luptelor dintre creştină şi Turci la finele secolului al XV-lea, el fu ars de către Han, înainte de 1596. (7) În vécul următor, el progresă repede. Macarie de Alep găsì acolo corăbii din Trapezunt şi Sinope, venite pentru grâne. (8) Mărfurile se taxaŭ după declaraţiune, şi plata vămií se făceà la Iaşi. (9) Corăbii cu trei catarte sosiaŭ aică, și la Galață chiar se construiaŭ corăbiĩ. (10) Un vameş moldovén şi un delegat al nazirului de Chilia îşi taxaŭ fie-care conaţionali în secolul al XVIII-lea, când Galaţii

(1) V., d. ex., Schiltberger: «Ein Stadt die ist genandt Üebereyl, und die leytt auff der Thonau, und do haben die Kocken und die Galein ir Niderlegung, die Chauffmanschafft pringen auss der Haidenschafft» (ed. Langmantel p. 52; cf. ed. Neumann, p. 92). Cf., pentru Brăila în 1368, Hurmuzaki, I, p. 144; Fejér, IX, p. 148–50.

(2) Bandini, p. 203; v. şi mai departe, p. 210.

(3) Kleemann, p. 35, nota 1.

(4) L. c. Cf. şi Hurmuzaki, IV, p. 569, No. 666. Despre un sangiae de Brăila în 1616, v. Hurmuzaki-Bogdan, I, p. 393. În 1569 încă, i se diceà Brăilei schelea Munteniei şi Moldovei. Hurmuzaki, II, p. 589, No. 570. (5) Reichersdorf, în Papiu, III, p. 142; v. capitolul următor, p. 196. (6) Hurmuzaki, II, p. 424, 512.

(7) Hurmuzaki-Bogdan, I, p. 402; cf. ibid., p. 347.

(8) T. II, partea VIII, p. 408; cf. p. 413, 416, 417.

(9) Tavernier, Voyages, I, p. 421.

(10) Kleemann, p. 35 și nota 2.