Istoria unui oraş românesc, în sensul de istorie locală, nu se póte scrie. Se póte urmărì viéța interióră şi accidentele politice ale unei localităţi din Apus, se póte face din ele cevà legat şi interesant; pentru o localitate din Răsărit, din Peninsula Balcanică (afară de Ragusa), din Rusia, lucrul nu e cu putinţă. Acolo avem o continuitate de isvóre speciale, archivele, cari lipsesc dincóce. Acésta e deosebirea. Deci o istorie a Chiliei şi Cetăţii-Albe lipsesce, fiind-că nu se póte să nu lipséscă. De unde am puté sci fără întrerupere ceea ce s'a petrecut între zidurile acestor oraşe vreme de cinci secole? De unde am luà lămuriri asupra organisării lor, asupra magistraților, carì le administraŭ, asupra dărilor, asupra numărului şi compunereĭ populațiunii, asupra culturei, comerciului? Ne-ar trebuì, pentru a puté da o desluşire la aceste întrebări, o archivă cum sunt cele săsesci din Ardél, provincie a căreia istorie se póte în adevěr scrie oraș cu oraş şi an cu an. Chilia şi Cetatea-Albă, cari aŭ avut de sigur o archivă sub Genovesi, n'aŭ păstrat-o; în Principate, archive orînduite n'aŭ existat probabil nici odată, socotelile și actele diplomatice rěmâind în mâna Domnului, care se schimbà, şi, în sfîrşit, stăpânirea turco-tătară a trecut pe acolo, stăpânire pe urma căreia nu rămâne nici bogăție, nicí cultură. Stăpânirea turcă a făcut să se pérdă minunatele archive bizantine, din carì s'a păstrat cevà numai în oficiile Patriarcha 190506 |