ADAOSURI.

La p. 21-2.

Pentru o inscripţiune din Tyras, un decret de cetățenie de sub Marcu-Aureliu, v. Mem. soc. din Odessa, XVII, p. 33 și urm.

La p. 67.

Din Gileŭ, «Marţi după Iudica», fără an, Matern, episcop de Ardél, scrie Sibiienilor pentru un Trimes regal «ad Wlad Vaivodam»> (copii de documente sibiiene, la Bibl. Ac. Rom.). Documentul e probabil din 1396, și data ar fi deci aceea de 21 Martie.

La p. 103.

Totușă în primele timpuri se pare că Ungurii exercitară o autoritate reală, cel puțin din punct de vedere militar, în Chilia. La 11 Aprilie 1453, vedem, în adevăr, pe Vladislav, Domnul muntén, care fusese însciinţat de sluga lui, Stoica, despre sosirea la Brașov a armelor ce Hunyadi destinà Chiliei («castrum Kilye»), observând orăşenilor că Turci i-ar puté bănuì pentru trecerea armelor acelora prin ţéra sa. Dar consimte ca ele să fie trimese la Tîrgovişte caute et secrete»; de aici ar fi duse «occulte» la Brăila şi «abhinc vero usque castrum Kilye...., propter ipsum dominum et patrem nostrum Iohannem de Hunyad». Cf. Bogdan, VladTepes, p. 64.

La p. 178.

În 1502 încă, Sultanul poftià pe Han să se aşeze «ad campos Kilie et Byalogrod» pentru a înfrînà Moldova. El îi promiteà, pe lângă vama, dăruită înainte, a Cetăţii-Albe, şi vama robilor (Ulianicki, p. 195).

Acest volum erà terminat când am cunoscut «Documentele asupra relațiunilor Genoveĭ cu Imperiul bizantin, culese de canonicul Angelo Sanguineti şi adaose şi publicate de profesorul Ge

rolamo Bertolotto». (1) Publicațiunea acésta face parte din vol. XXVIII al colecţiunii în care au apărut și lucrările, cară mi-aŭ folosit atât de mult, ale lui Vigna și Belgrano, în Atti della Società ligure di storia patria.

În tractatul din 1170, Manuil Comnenul, Împărat bizantin, permite Genovesilor a merge în Rusia («Russiam») și la Matrega numai cu permisiunea sa specială. (2) Dar în 1174 ei cer, prin noul ambasador, Grimaldi, libertatea absolută de comerț, și «la Matrega şi aiurea». (3)

Din secolul următor, avem instrucţiunile, date în 1290 și 1291, lui Nicolae Spinola, trimes de Republică la Constantinopole. Spinola aveà și misiunea de a reclamà de la Împărat restituirea sumelor luate de Greci unor Genovesi cari voiaŭ să intre în Marea Négră, ceea ce, după tractate, le erà permis fără nici o plată de imposit. Între acești negustori în cuprinsul Mării nóstre, întîlnim pe Roland de Quarto, care merge, cu o barcă a sa, la Vicina («Vecinam»), pe mai mulți compatrioți ai acestuia, carī se îndréptă spre Caffa, şi pe Gulielm de Berzezis şi Ioan Musso de Predis, cari fusese cu o barcă la Cetatea-Albă: «ad Mauracastrum». (4)

În fine, la 26 Maiŭ 1351, trimețêndu-se în Orient, din partea guvernului genoves, solii Oberto Gattilusio şi Raffo Erminio, li se da, între alte ordine, și următorul: (5)

«De asemenea, și pentru a avé, cum v'am spus, bani și pentru a contribuì la cheltuiala răsboiului [cu Veneția], să scrieți şi la Cembalo, Mahocastro (Cetatea-Alba), Vicina şi alte locuri din Marea Négră, unde sunt Genovesi. >>

Textul are: «ubi Ianuenses sunt. Ajunge acésta pentru a face din Cetatea-Albă şi Vicina nisce coloni ale Republicei, cum erà Cembalo încă de pe atunci? (6) Nu cred, pentru că mai sus acé

(1) Nuova serie di documenti sulle relazioni di Genova coll' Impero bizantino, raccolti dal Cav. Angelo Sanguineti, e pubblicati con molte aggiunte dal Prof. Gerolamo Bertolotto. Cf., în continuațiunea aceluiaşi volum din Atti, Camillo Manfroni, Le relazioni frà Genova, l'Impero bizantino e i Turchi.

(2) Bertolotto-Sanguineti, p. 351, 355, 360, 432. Cf. Manfroni, p. 617.

(3) Bertolotto-Sanguineti, p. 348. Cf. Manfroni, p. 683 și urm.

(4) Bertolotto-Sanguineti, p. 517, 538. Cf. Manfroni, p. 703.

(5) Bertolotto-Sanguineti, I, p. 558.

(6) V. Iorga, Notes et extraits, seria I-a, I, p. 17 nota 8.

stă proposiţiune se mai întîlnesce, şi anume sub forma lămuritóre: et ibi multi Ianuenses sunt» (e vorba de Simisso). (1)

În privința lui Eminek, în fine, de care e adese-ori vorba în lucrarea de faţă, o scrisóre grecéscă a Hanului Menglì, adresată către doi Genovesi, dă óre-cari lămuriri, din nenorocire prea puțin clare și nefixate cronologic. (2)

Nisce inedite din Bibl. Ac. Rom., cercetate după tipărirea textului, mi-aŭ dat mai multe lămuriri asupra lui Kleemann, desemnatorul vederii Chiliei, care întovărășesce acest volum. Din Viena, la 17 Decembre 1784, Ioan-Adam Bienenfeld scrie Agenţiei austriace din Principate că, decidêndu-se «d'assaggiare un commercio nella piazza di Jassy con de' prodotti e manufatture de, Stati di S. M. l'imperatore», a obținut de la Kaunitz scrisori de recomandare «pel mio direttore, sig. Niccolò Ernesto Kleemann, che si trova in viaggio per costì con due assistenti, signor Vincenzo Moriggia e Vincenzo Maader». Mulţumind, la 23 Aprilie 1785, pentru sprijinul acordat, el vorbesce de o «fastidiosissima scena» între Kleemann şi Moriggia, «un insensato ed un temerario», pe care-l scóte din serviciu. În 1784, Kleemann presintă reclamaţiuni Agenţiei ca «Bevollmächtigter des Herrn Domenico Dellazia et Andrea Brighenti» saŭ «General Supercarico der Handlungs Compagnie Domenico Dellazia und Andrea Brighenti»: reşedinţa-i erà la Galaţi.

În aceleașă hârtii găsesc scrisorile latine ale lui Kaunitz către Paşii dunăreni pentru o companie care voià să facă negoţ cu Galații și Chilia: Exposuit non ita pridem nova mercatorum societas que sub nomine Willeshofen innotuit animum intentionemque suam merces hisce in terris confectas secundo flumine in provincias ottomanicas, Gallatzium aut Killianovam usque, propriis navibus transvehendi ibique, prout magis commodum videbitur, aut vendendi aut cum aliis permutandi et, ut hoc in coepto nullis importunis exactionibus maiorique aut iterata telonii persolutione gravetur, id petiit maxime ut tutus securusque illi commeatus procuretur.»

(1) Pentru vremea, mult posterióră acestei date, când Simisso-Samssun avù un consul genoves, v. ibid., p. 26, nota 2.

(2) Bertolotto-Sanguineti, p. 569-70.

TABELA NUMELOR.